Ratingul de țară arată cât de probabil este ca un stat să își achite integral și la timp datoriile. O retrogradare într-o categorie nerecomandată investițiilor poate duce la credite mai scumpe, deprecierea monedei, pierderea locurilor de muncă și servicii publice mai slabe.
Evaluarea este realizată de agenții internaționale precum Standard & Poor’s, Fitch și Moody’s. Acestea analizează atât situația economică, cât și stabilitatea politică a statului, iar modificarea oricăruia dintre cele două elemente poate influența calificativul acordat.
Cel mai bun nivel este AAA. La polul opus, calificativele C și D semnalează incapacitatea de plată și acumularea datoriilor restante. Un stat este considerat recomandat pentru investiții de la BBB− în cazul Standard & Poor’s și Fitch, respectiv de la Baa3 în cazul Moody’s.
Prima treaptă a categoriei speculative este BB+ pentru Standard & Poor’s și Fitch și Ba1 pentru Moody’s. De la acest nivel, țara intră în zona „junk”, considerată nerecomandată investițiilor. Ratingul nu măsoară cât de bogată este o țară, ci probabilitatea ca aceasta să își respecte obligațiile financiare.
Cum se finanțează statele
O parte importantă a datoriilor este reprezentată de obligațiunile de stat, prin care guvernele se împrumută pe termen mediu, între unu și cinci ani, sau pe termen lung, pentru perioade de peste cinci ani. Împrumuturile pot fi contractate în moneda națională sau în valută.
Investitorii care cumpără astfel de titluri primesc periodic o dobândă fixă, numită cupon. Plata se face, în funcție de condițiile emisiunii, semestrial sau anual, iar la scadență este restituit integral capitalul investit.
Efectele asupra populației
O retrogradare în zona speculativă sau, în situații extreme, spre calificativele C și D poate produce reacții în lanț în economie. Principalele consecințe pentru populație sunt:
- Credite mai scumpe. Un stat perceput ca fiind mai riscant se împrumută la dobânzi mai mari. Costurile suplimentare se pot reflecta în dobânzile practicate de băncile comerciale pentru creditele ipotecare și de consum.
- Reducerea puterii de cumpărare. Retragerea investitorilor străini poate pune presiune pe moneda națională și poate favoriza deprecierea acesteia. Scumpirea alimentelor, utilităților, combustibilului, serviciilor și a altor bunuri reduce cantitatea de produse care poate fi cumpărată cu aceeași sumă.
- Probleme pe piața muncii. Lipsa capitalului poate afecta companiile și poate crește riscul concedierilor. În plus, dificultățile statului de a se finanța pentru acoperirea deficitului pot impune măsuri mai dure. Economiile acumulate în fondurile de pensii private ar putea avea, de asemenea, o valoare mai mică decât înaintea retrogradării.
- Servicii publice mai slabe. Reducerea resurselor bugetare poate limita lucrările de întreținere și investițiile necesare pentru drumuri, spitale și sistemele de termoficare, ceea ce ar afecta calitatea infrastructurii și a serviciilor publice.
Ratingul reprezintă, astfel, un semnal pentru investitori privind riscurile financiare și politice ale unei țări. Revenirea într-o categorie recomandată investițiilor nu se produce rapid: pentru un stat ajuns în zona „junk”, recuperarea până la pragul BBB− sau Baa3 poate dura ani și presupune costuri ridicate.