Începerea producției din perimetrul Neptun Deep, estimată pentru prima jumătate a anului 2027, ar putea coincide cu retragerea gazului rusesc de pe piața Uniunii Europene. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, consideră că România are o oportunitate strategică majoră, dar riscă să o transforme într-o povară pentru consumatori.
Uniunea Europeană urmează să blocheze importurile de gaz natural lichefiat rusesc de la 1 ianuarie 2027. Gazele rusești transportate prin conducte ar urma să fie eliminate până la 30 septembrie 2027, cu posibilitatea prelungirii termenului până la 1 noiembrie, în condițiile legate de nivelul stocurilor.
Potrivit analizei AEI, sincronizarea dintre producția românească din Marea Neagră și reducerea dependenței europene de Rusia ar fi trebuit pregătită printr-o strategie regională. Aceasta ar fi trebuit să includă producție internă, gaze americane lichefiate, acces la terminale, capacități de transport și înmagazinare, precum și contracte cu clienți din țările vecine.
Chisăliță susține că aceste elemente trebuiau negociate împreună, astfel încât costurile și riscurile să fie acoperite de o activitate comercială viabilă. În opinia sa, achiziția gazelor este doar primul pas, în timp ce construirea unei piețe și folosirea ei pentru creșterea influenței regionale necesită competență și o politică de stat coerentă.
Riscurile importurilor fără clienți
Un portofoliu de GNL american ar putea fi util României dacă ar permite vânzarea către piețe externe, flexibilitate comercială și obținerea unui câștig competitiv. În lipsa unor cumpărători, a transportului rezervat și a unei evaluări complete a costului până la destinație, gazul importat s-ar putea transforma într-o obligație financiară pentru compania care îl achiziționează.
Într-un asemenea scenariu, consumatorii casnici ar deveni cei mai ușor de folosit pentru acoperirea costurilor, deoarece nu participă la negocierea contractelor și nu au acces la toate condițiile acestora. Chisăliță avertizează că asocierea unui gaz scump din import cu gazul românesc nu elimină pierderea, ci doar o transferă către cineva, cel mai probabil către populație.
Președintele AEI respinge folosirea generală a argumentului securității energetice pentru justificarea oricărei achiziții. El spune că aceasta trebuie demonstrată prin necesar, alternative disponibile, infrastructură și costuri, nu invocată ca o formulă care închide dezbaterea despre deciziile statului.
Critica vizează și dreptul de preempțiune al statului asupra gazelor din Marea Neagră, prevăzut de Legea 171/2026. Chisăliță cere clarificări privind destinația acestor gaze — rezervă strategică, aprovizionarea industriei sau echilibrarea pieței —, dar și privind volumele, prețul și sursa finanțării.
În analiza citată, acesta afirmă că legea adoptată de Parlament a contribuit la dublarea prețului gazelor-marfa în România. Potrivit evaluării sale, simpla menționare a „interesului național” într-un act normativ nu este suficientă fără explicarea beneficiarilor, a celor care suportă costurile și a problemei pe care măsura ar trebui să o rezolve.
Ce ar putea negocia România
România ar fi putut folosi rolul său de furnizor pentru Europa de Sud-Est în negocierile cu instituțiile europene. Printre obiectivele posibile se numără finanțarea infrastructurii, interconectările, investițiile și proiectele industriale care să lege exploatarea gazelor de dezvoltarea economică.
Chisăliță consideră că aceste avantaje nu vor apărea automat și trebuie obținute prin negocieri. În lipsa unei strategii regionale credibile, România riscă să rămână doar un vânzător de materie primă, în timp ce contractele pe termen lung, chiar dacă sunt permise de regulile pieței, trebuie să fie și rentabile.
Statului îi revin, în această viziune, responsabilități legate de infrastructură, diplomație, predictibilitate și dezvoltarea industriei. Companiile nu pot suplini lipsa unei politici naționale, iar încasarea rapidă a dividendelor nu ar trebui să ducă la pierderea unor capacități economice pentru următorul deceniu.
Gazele din Marea Neagră ar putea genera nu doar venituri din vânzare, ci și producție industrială, locuri de muncă și exporturi cu valoare adăugată. Avertismentul AEI este că România poate ajunge să exporte gaze ieftine, să importe gaze scumpe și să-și recupereze banii în principal de la propriii cetățeni, prin facturi mai mari.
În timp ce Europa își reorganizează sursele de aprovizionare după eliminarea gazului rusesc, România trebuie să decidă dacă își folosește resursa pentru o poziție regională solidă sau pentru câștiguri imediate. Chisăliță susține că eventualele achiziții, destinatarii gazelor, riscurile asumate de companiile statului și avantajele pentru țară trebuie explicate public înainte ca nota de plată să fie transferată populației.