Pentru creștinii ortodocși, 1 septembrie marchează începutul unui nou an bisericesc, distinct de anul civil început la 1 ianuarie. Noul ciclu liturgic se încheie pe 31 august și are drept prim mare praznic Nașterea Maicii Domnului, celebrată pe 8 septembrie.
Data de 1 septembrie este legată de tradiția bizantină și de un vechi reper administrativ al Imperiului Roman. În calendarul ortodox, ziua este denumită „Începutul Indictionului, adică al noului an bisericesc”, termen păstrat în Sinaxar și în cărțile de cult.
Semnificațiile religioase ale datei
Potrivit tradiției bisericești, începutul anului la 1 septembrie este asociat cu mai multe momente biblice văzute drept praguri ale înnoirii. Printre acestea se numără începutul creației, retragerea apelor potopului din vremea lui Noe și coborârea lui Moise de pe Muntele Sinai cu Tablele Legii.
Luna septembrie este legată și de sfințirea Templului lui Solomon. Totodată, tradiția a asociat această zi cu debutul activității publice a lui Iisus Hristos, atunci când acesta ar fi intrat în sinagoga din Nazaret și ar fi citit un fragment din profetul Isaia:
„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați. Și să vestesc anul plăcut Domnului” (Isaia 61, 1-2 și Luca 4, 18-19).
Părinții Bisericii au consacrat această sărbătorire în legătură cu ideea „anului bineplăcut Domnului”. În bisericile ortodoxe se oficiază slujbe de mulțumire pentru anul care s-a încheiat și de binecuvântare pentru perioada care începe.
Una dintre aceste slujbe este Te Deum, denumire provenită de la imnul creștin „Te Deum Laudamus”, tradus prin „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm”. Rugăciunea este considerată o sinteză a timpului liturgic parcurs și, în același timp, o chemare la înnoirea vieții de rugăciune.
Legătura cu administrația bizantină
Folosirea datei de 1 septembrie ca început de an s-a conturat în lumea bizantină pe baza unui sistem fiscal mai vechi, moștenit din Imperiul Roman. Începând din anul 312, indictionurile au fost organizate în cicluri de câte 15 ani, iar fiecare an fiscal începea la 1 septembrie.
Termenul „indictio” desemna inițial obligațiile destinate aprovizionării armatei și curții imperiale. În timpul împăratului Dioclețian, noțiunea a ajuns să indice evaluarea anuală a taxelor și prestațiilor datorate statului, inclusiv în produse precum grâu, orz, vin, ulei sau îmbrăcăminte.
Perioada de după încheierea recoltelor era potrivită pentru stabilirea producției și a obligațiilor fiscale pentru noul an. Biserica a preluat ulterior acest reper administrativ și i-a conferit o semnificație liturgică.
Ciclul început la 1 septembrie cuprinde marile momente ale istoriei creștine, de la Nașterea Maicii Domnului și Nașterea lui Iisus Hristos până la Înviere, Înălțare și Rusalii. Sărbătorile sunt împărțite în două categorii: cele cu dată fixă și cele care își schimbă data în funcție de ziua Paștelui.
Prima sărbătoare importantă
Pe 8 septembrie, la o săptămână după începutul anului bisericesc, este prăznuită Nașterea Maicii Domnului. Sărbătoarea amintește nașterea Fecioarei Maria și este considerată începutul pregătirii pentru venirea pe lume a lui Iisus Hristos.
Evangheliile canonice nu oferă detalii despre nașterea Mariei. Informațiile despre părinții ei, Ioachim și Ana, precum și despre rugăciunile lor pentru a avea un copil provin în principal din Protoevanghelia lui Iacov, un text creștin apocrif datat în a doua jumătate a secolului al II-lea.
Potrivit acestei relatări, Ioachim și Ana erau bogați, dar nu aveau copii. Un înger i s-ar fi arătat Anei și i-ar fi vestit că rugăciunile îi vor fi ascultate, iar copilul primit de cei doi a fost numit Maria.
Deși nu face parte din Noul Testament, Protoevanghelia lui Iacov a influențat tradiția și reprezentările iconografice creștine. Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului era cunoscută în Orient cel târziu în secolul al VI-lea, într-o perioadă în care cinstirea Fecioarei Maria s-a dezvoltat puternic după Sinodul de la Efes.
În jurul anului 550, sărbătoarea era deja atestată în Orient, iar alegerea zilei de 8 septembrie este asociată cu ridicarea unei biserici dedicate Maicii Domnului la Ierusalim. În Occident, celebrarea a ajuns în secolul al VII-lea și s-a răspândit treptat.
La 1 septembrie este pomenit și Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, originar din Dobrogea. Lui îi este atribuită elaborarea sistemului de numărare a anilor de la Nașterea lui Hristos.