Criza migratorie declanșată de sosirea masivă a mii de persoane în exclava spaniolă Ceuta, din nordul Africii, a pus pe agenda europeană o propunere italiană controversată: crearea unor centre de repatriere în afara Uniunii Europene. Ministrul italian de Interne, Matteo Piantedosi, urmează să prezinte această inițiativă marți, la reuniunea de urgență a miniștrilor europeni de interne.
Modelul propus de Roma se inspiră din centrele pentru migranți pe care Italia le-a deschis deja în Albania. Noile facilități ar urma să fie finanțate din fonduri europene și amplasate preponderent pe continentul african. Sursele citate de agenția ANSA menționează o listă preliminară de țări candidate, printre care Rwanda, Ghana, Senegal, Tunisia, Libia, Mauritania, Egipt, Uganda și Etiopia, dar și state precum Uzbekistan, Armenia, Muntenegru și Etiopia.
Italia a reacționat la evenimentele din Ceuta și printr-o măsură internă: guvernul premierului Giorgia Meloni a suspendat pentru o lună aplicarea prevederilor Acordului Schengen privind libera circulație în relația cu Spania. Madridul și partidele de opoziție italiene au respins gestul, calificându-l drept propagandă, argumentând că intrarea în enclavă nu oferă automat acces în spațiul Schengen și că cele două țări nu au frontieră comună.
Majoritatea migranților ajunși în Ceuta, mulți dintre ei traversând înot zona de frontieră, au părăsit ulterior enclava. Printre ei s-a aflat și un adolescent de 15 ani din Maroc, care a declarat că scopul său era să ajungă mai întâi în Spania, iar apoi în Anglia.
Pe lângă propunerea centrelor externe, Italia intenționează să ceară și aplicarea strictă a programului comercial GSP+, prin care Uniunea Europeană acordă facilități tarifare țărilor în curs de dezvoltare în schimbul cooperării la returnarea cetățenilor aflați ilegal pe teritoriul UE. Programul a fost aprobat în cursul acestui an și va intra în vigoare la 1 ianuarie 2027.
Reuniunea de urgență de marți a miniștrilor europeni de interne vine ca răspuns direct la presiunea migrației din Ceuta și ar putea contura o nouă direcție a politicii comune europene în domeniu, cu accent pe externalizarea gestionării fluxurilor de persoane în situație neregulamentară.